Iti ridici usor,corpul cu oasele slabite
de pacatele ce le-ai absorbit,
Ti-au supt maduva ranceda,
oasele s-au deformat,sangele
iti curge usor prin unghiile putrezite
Plangi lacrimi sangerii,
Ti se incheaga pana la buze
si il scuipi cu nepasare.
Nu-ti pasa ca suna ceasul
Iti vine sa-ti smulgi urechile,
Sa nu mai fi bantuit
de tipetele goale,ale monstrilor deformati
de viata lor decazuta,impinsa spre
tinutul inrosit de raurile de sange fiert,
de fapte negandite si de cozile jucause
ale diavolilor ce ranjesc la cei nou-veniti,
astepand mutilarea,torturarea bicuirea lor,
totul fiind un joc pentru ei.
Dar tu,doar ii tarasti prin namolul imputit
de organele ce inca functioneaza,
Inimile bat fara stapan
Plamanii inca respira.
Ajungand la gramada de corpuri mutilate
de demonii inferiori ce adora sa devoreze
sufletele putrede,pline de pacate,sentimente
de ura,rautate,lasand in urma un macel,
sacrificiu pentru Iad,combustibil pentru caldura Infernului.
Oamenii tarati,prin cioburi si cuie ruginite,
Pielea jupuita ca o coaja de portocala,
Muschii se contracta ca niste larve aflate in descompunere
Ochii zgariati,pupilele au o culoare murdara,rosie
Gura,o ventuza purpurie,lovita de un cui infect,mucegait
Asteptand sentinta spre chinul etern,o zi infinita in Iad,
O scaldare de neuitat,printre capete fara ochi,strambandu-se
la duhoarea sufletelor,apoi devorand carnea rosie in saramura
de cozi de diavol si ciuma tinuta la rece,extrem de rara
si nepretuita,pastrata pentru cei mai bogati in pacate,
innegriti de putrezire si fumul sufocant al incendiilor
declansate de disperarea de scapa din acest Infern.
Iar tu iti tarasti oasele imbatranite,dar cu usurinta
Ii prinzi in mana ce ii apuca de gaturile invinetite
ale sufletelor crapate,rupte,cusute
ii arunci in abisul infinit,ii injunghii delicat cu coasa
apoi,iti continui marsul sumbru spre haosul etern.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu